Conacul
Muzeul
Prof. Dr. Petre Porutiu
Prof. Aurel Bulbuc
Evenimente
Locatie si Imprejurimi
Intrebari Frecvente
Galerie Foto
Contact si Vizitare

 

Petre Porutiu - Schita de portret
 

 

Scurte date biografice. Familia Porutiu.

Petre Porutiu s-a născut la 5 august 1884 in Timișoara, judetul Timis (Torontal), tragandu-se dintr-o veche familie romaneasca, originara din comuna Ceanu-Desert (Ceanu-Mic), ale carei radacini cunoscute merg pana spre 1773 [1, 2]. De atunci familia a dat generatii de preoti si dascali. Bunicul sau patern, preotul Stefan Porutiu, a fost frate cu Samoila Porutiu, consilier guvernamental, participant la revolutia de la 1848 din Transilvania si unul dintre apropiatii lui Avram Iancu [3]. Alti reprezentanti de seama au fost Simion Porutiu (1867-1932), sustinator al memorandistilor, secretar al memorandistului Dr. Ioan Ratiu si Ioan Porutiu, cunoscutul publicist si redactor sef al revistei „Federatiunea” de la Budapesta, caruia autoritatile maghiare i-au intentat numeroase procese (inclusiv pentru ca a scris un articol menit a atrage atentia asupra situatiei disperate in care se aflau taranii mureseni [4] si pentru ca a sprijinit publicarea articolului „Ecuilibru” al lui Mihai Eminescu[5], recunoscand inca de la debutul in publicistica politica talentul acestuia).

Petre Porutiu a absolvit in anul 1902 Liceul german din Bistrița, judetul Bistrita-Nasaud, unde tatal sau, Valeriu Porutiu, era diriginte de posta si director de banca, și a obținut titlul de Doctor în Științe juridice (1906) și cel de Doctor în Științe politice (1908) al Universității din Budapesta. A urmat de asemenea și cursurile Academiei Comerciale din Salzburg (1907) [6]. Dupa terminarea facultatii a profesat ca avocat. Ca mulți alți români din Transilvania acelor vremuri, între 1914 și 1918 a fost mobilizat în armata austro-ungară și a luptat pe frontul din Rusia.

Petre Porutiu s-a căsătorit în 1919 cu Valeria Pop, al cărei tată, Alexandru Pop, a fost medicul Mitropoliei Blajului [7,8] și al carei frate, Alexandru Pop, a fost cunoscut chirurg, profesor universitar si creator de școală medicală clujeană [9]. A fost văr primar cu Valentin Poruțiu, primul prefect român al Clujului de după Marea Unire.



Activitatea civica. Petre Porutiu si Unirea de la 1 Decembrie 1918.

Dr. Petre Porutiu, a fost deputat ales ca reprezentant al județului Bistrița-Năsăud, cercul Bistrița, la Adunarea Nationala de la Alba Iulia, de la 1 Decembrie 1918, făcând parte din cei 1228 de deputati alesi și membrii de drept. In sedinta care a avut loc la Sibiu pe 30 iulie 1919, Petre Porutiu a devenit membru ales al Marelui Sfat National. A fost consilier delegat la Conferinta de Pace de la Paris din 1920.

Pe parcursul anului 1919 cand Transilvania era condusă provizoriu de Consiliul Dirigent și de Marele Sfat, Petre Poruțiu a luptat pentru realizarea unificării reale legislative și a instituțiilor administrative, militand pentru unitatea „de facto”, prin integrarea cât mai rapidă și definitivă a Transilvaniei, Banatului și Părților ungurene cu Romania într-un stat român unitar național, impotriva menținerii Consiliul Dirigent, după ce scopurile pentru care acesta a fost creat au fost atinse, și împotriva menținerii Transilvaniei ca teritoriu autonom.

A activat ca șef de secție în cadrul Resortului Agriculturii și Comerțului de pe lângă Consiliul Dirigent care avea funcțiuni de guvern provizoriu. A fost autorul anteproiectului pentru decretul-lege privitor la reforma agrară din Transilvania, Banat și Părțile ungurene și de asemenea a reprezentat Consiliul Dirigent din Translivania în guvernul central de la Bucuresti, în calitate de consilier special, alături de: Caius Brediceanu, Mihai Popovici, Sever Dan, Zaharia Muntean și Emil Mantia.

A fost membru al Partidului National Taranesc.

Activitatea didactica. Profesorul universitar Petre Porutiu.

Petre Poruțiu a făcut parte din Comisia pentru organizarea Universității Române din Cluj si din prima generație de profesori universitari romani ai Universității Daciei Superioare, „Alma Mater Napocensis”, fiind numit de Regele Ferdinand I profesor titular la Catedra de Drept Comercial prin Decretul regal 241/27.01.1920, publicat in Monitorul Oficial nr. 222/29.01.1920.

A fost Decan (1924-1925, 1930-1931) și Prodecan (1925-1926, 1931-1932) al Facultății de Drept si membru in Senatul Universitatii, Director al Seminarului de Drept Comercial și membru al Institutului de Științe Morale și Politice din Cluj.

Reputatul comercialist I. L. Georgescu, care l-a cunoscut personal pe Petre Poruțiu, il descria ca fiind "un roman ardelean cu inerentele calități de tenacitate și vrednicie. Un realist robust, un pragmatic luminat. Avea o naturală inclinație către studiul economiei, atat de necesar unui profesor de drept comercial”[10].

Si-a onorat cu brio statutul de dascăl, dovedind o înaltă competență, pentru că, așa cum obișnuia să spun㠄Nimic mai frumos pe acest pământ decât să înveți pe alții”. Il reîntâlnim ca profesor suplinitor la Catedra de Drept bisericesc.

Petre Porutiu a facut parte intre 1929 si 1931 din Consiliul de administratie al Bancii Nationale si Regiei Autonome a Monopolurilor.

A fost Membru al Comisiei de Unificare Legislativă (comisia de unificare a Codului comercial) și Membru temporar al Consiliului Legislativ.

În urma Dictatului de la Viena (din 30 august 1940) Petre Porutiu s-a refugiat împreună cu Universitatea „Ferdinanad I” din Cluj, la Sibiu. Începând cu 1 august 1941 a fost vicepreședinte al asociației „Prietenii Universității din Cluj” alături de V. Bologa, D. V. Ionescu și Lucian Blaga, asociație care si-a dorit sa favorizeze solidarizarea în jurul Universitații, devenita un simbol pentru intreaga Transilvanie in lupta pentru realizarea idealului de unitate națională.

A făcut parte din conducerea „Centrului de studii transilvănene” alături de profesorii I. Hațieganu, S. Dragomir, Al. Procopovici. Iul. Moldovan, V. Stanciu, care avea ca scop pregătirea argumentelor în vederea susținerii cauzei Transilvaniei dupa incheierea razboiului.

Prof. Dr. Petre Porutiu a fost recunoscut de contemporani ca un mare susținător al libertăților și drepturilor democratice, nefiind agreat de niciunul dintre regimurile totalitare si fiind urmarit de serviciile secrete atat sub regimul antonescian cat si cel comunist, asa cum o dovedeste dosarul aflat in arhivele Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii (dosar nr. 49670/I 195506).

După 23 August 1944, in perspectiva reintegrării Nordului Transilvaniei la Romania, a făcut parte din comisia însărcinată să se ocupe de revenirea Universității „Ferdinand I” la Cluj precum și din comisia restrânsă constituită pentru a se deplasa imediat la Cluj și a lua prima contactul cu autoritățile din Clujul eliberat.

Petre Porutiu a fost printre primii profesori universitari epurati da la Universitatea din Cluj o data cu instalarea guvernului comunist, fiind pus “în retragere din oficiu” la 1 septembrie 1947, după un serviciu de mai bine de 28 de ani în slujba invățământului universitar ardelean și idealului național.

Prof. Dr. Petre Porutiu a desfășurat o bogată activitate editorială, fiind autorul a numeroase lucrări, multe considerate lucrări de referință, care se află în arhivele Bibliotecii Naționale din București, ale Bibliotecii Academiei Române, ale Bibliotecii Universitare din Cluj, Bibliotecii Universitare din Bucuresti, ale unor biblioteci de prestigiu din strainatate: LSE London School of Economics and Political Science-Library (https://catalogue.lse.ac.uk/) Système Universitaire de Documentation (http://www.sudoc.abes.fr) Bibliotheca Nationalis Hungariae, National Széchényi Library (http://nektar.oszk.hu/en/manifestation/3233420), sau sunt indexate in baze internationale de date (ex.: http://books.google.ro/; http://www.worldcat.org/; http://adatbank.mlsz.hu; http://viaf.org/).

Copii ale unora dintre aceste lucrări se găsesc astăzi în Muzeul de Etno-Arheologie din Iclod. Dincolo de informațiile de strictă specialitate ele ajută la reconstituirea unei epoci, aceea a marilor și profundelor schimbări de după Unire.

Ordine. Medalii. Distinctii.

Ca o recunoastere a faptului ca prin întreaga lui activitate a contribuit atat la afirmarea și realizarea idealului național cat si la formarea multor generații de intelectuali transilvăneni, a fost decorat cu ordinele „Steaua României” in grad de comandor, „Coroana României” în grad de mare ofiter, „Ferdinand” în grad de ofițer si cu medalia „Răsplata muncii pentru învățământ”, clasa I [11].


[1] Revista COSINZEANA, Anul III, Nr. 33, Orastie, 24 August 1913

[2] Ziarul ROMANUL, Anul IV, Nr. 264, Arad, 30 Noiembrie/13 Decembrie 1914

[3] Enciclopedia Romaniei, online: Avram Iancu

[4] Nicolae BALINT, A doua „descalecare“ a lui Apor (II), Ziarul de Mures, 21 aprilie 2008

[5] Dualismul, o fictiune diplomatica despre Mihai EMINESCU

[6] Lucian Nastasă, ITINERARII SPRE LUMEA SAVANTĂ, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2006

[7] Silvia Pop, Contributia carturarilor blajeni la realizarea Enciclopediei Romane, Revista Transilvania, 2004, nr.9-10, p.88

[8] TRANSILVANIA: REVISTA ASOCIAȚIUNII PENTRU LITERATURA ROMÂNĂ ȘI CULTURA POPORULUI ROMÂN, Anul 1912 nr.5

[9] Adrian Bucurescu, "Scoala de Vara de la Sighet", Romania Libera Aldine, 5 august 2005

[10] Sorin Popescu, Tudor Prelipceanu, "Consilierii temporari ai Consiliului Legislativ interbelic, făurari ai Codului comercial unificat", Buletin de Informare Legislativa, 4/2010, p22

[11] ANUARUL UNIVERSITATII REGELE FERDINAND I CLUJ, 1933-34.

 

Back to Top